Apocalipsa 4-6

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

4 După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul^(A) cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbiţe şi care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te^(B) aici şi-ţi^(C) voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri!” ² Numaidecât am^(D) fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun^(E) de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. ³ Cel ce şedea pe el avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu^(F) ca o piatră de smarald la vedere. ⁴ Împrejurul^(G) scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi^(H) în haine albe şi^(I) pe capete aveau cununi de aur. ⁵ Din scaunul de domnie ieşeau fulgere^(J), glasuri şi tunete.

Înaintea scaunului de domnie ardeau^(K) şapte lămpi de foc, care sunt cele^(L) şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. ⁶ În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare^(M) de sticlă, asemenea cu cristalul. În^(N) mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi^(O) pe dinapoi. ⁷ Cea^(P) dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă, cu un viţel; a treia are faţa ca a unui om; şi a patra seamănă cu un vultur care zboară. ⁸ Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase^(Q) aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru^(R). Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt^(S), Sfânt, Sfânt este Domnul^(T) Dumnezeu, Cel^(U) Atotputernic, care era, care este, care vine!” ⁹ Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care^(V) este viu în vecii vecilor, ¹⁰ cei^(W) douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi^(X) se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi^(Y) aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: ¹¹ „Vrednic^(Z) eşti Doamne şi Dumnezeul nostru să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci^(AA) Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!”

5 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o^(AB) carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită^(AC) cu şapte peceţi. ² Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” ³ Şi nu se găsea nimeni nici în cer^(AD), nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. ⁴ Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. ⁵ Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul^(AE) din seminţia lui Iuda, Rădăcina^(AF) lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi^(AG) cele şapte peceţi ale ei. ⁶ Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un^(AH) Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte^(AI) ochi, care sunt cele^(AJ) şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. ⁷ El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce^(AK) şedea pe scaunul de domnie. ⁸ Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei^(AL) douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută^(AM) şi potire de aur, pline cu tămâie, care^(AN) sunt rugăciunile sfinţilor. ⁹ Şi cântau^(AO) o cântare nouă şi ziceau: Vrednic^(AP) eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci^(AQ) ai fost înjunghiat şi ai^(AR) răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din^(AS) orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. ¹⁰ Ai^(AT) făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” ¹¹ M-am uitat şi, împrejurul^(AU) scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii^(AV) de ori zece mii şi mii de mii. ¹² Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic^(AW) este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” ¹³ Şi pe toate^(AX) făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Ale Celui ce^(AY) şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda^(AZ), cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” ¹⁴ Şi^(BA) cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce^(BB) este viu în vecii vecilor!

6 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am^(BC) uitat şi am auzit pe una^(BD) din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” ² M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(BE) cal alb. Cel ce^(BF) sta pe el avea un arc; i^(BG) s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. ³ Când a rupt Mielul a doua pecete, am^(BH) auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” ⁴ Şi^(BI) s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. ⁵ Când a rupt Mielul pecetea a treia, am^(BJ) auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(BK) cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. ⁶ Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul^(BL) şi vinul!” ⁷ Când a rupt Mielul pecetea a patra, am^(BM) auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” ⁸ M-am uitat^(BN) şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să^(BO) ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi^(BP) cu fiarele pământului. ⁹ Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar^(BQ) sufletele^(BR) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina^(BS) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii^(BT) pe care o ţinuseră. ¹⁰ Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până^(BU) când, Stăpâne, Tu, care^(BV) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să^(BW) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” ¹¹ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină^(BX) albă şi i s-a spus să^(BY) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. ¹² Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată^(BZ) că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele^(CA) s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele ¹³ şi^(CB) stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. ¹⁴ Cerul^(CC) s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi^(CD) munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. ¹⁵ Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au^(CE) ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. ¹⁶ Şi^(CF) ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, ¹⁷ căci^(CG) a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi^(CH) cine poate sta în picioare?”